Uite și capitolul 3. De unde rămăsesem? A, da. Am intrat acolo și deodată ușa a început să scârțâie foarte tare, auzindu-se într-o secundă un puternic BUFF. Ușa s-a trântit, închizându-se. Speriate am alergat înapoi spre ea și am încercat să o deschidem, dar degeaba, era blocată. Ne-am panicat și am început să batem cu pumnii și picioarele în ușă strigând după ajutor, dar degeaba din nou, nu mai era nimeni în spital înafară de noi și ceilalți doi care sigur erau pe undeva departe și nu aveau cum să ne audă. Știam că n-avem speranță să deschidem ușa, așa că am renunțat. Ne-am propus să verificăm această sală, ne uităm spre acele paturi de operații și observăm că ieșeau niște picioare pline de sânge de sub acea pătură gri. Ne-am luat inima în dinți și am mers spre ele dând păturile de pe fața cadavrelor. Mai era puțin și făceam amândouă infart, fața acelor oameni erau desfigurate , le lipseau ochii și erau plini se sânge. Deodată mă ia cu amețeală, totul se învârtea în jurul meu și am leșinat. Când m-am trezit eram exact în locul de unde am pornit... M-am întrebat : „ Ce s-a întâmplat?! ”, eram complet singură... Anna dispăruse... Să punem o pauză la tot ce am făcut noi, hai să povestim și despre Alle și Ryan. Ryan POV.: Amândoi ajunsesem într-o baie. Din mirarea noastră baia era destul de ok față de ce era înăuntrul spitalului. Alle cum era o fată destul de obsedată la cum arată, a început să se uite în oglindă. Mă uitam la ea, nah... Altceva nu aveam ce face, decât să o aștept și observ că în oglindă, înloc de reflexia Allei , apare o fată cu părul ciufulit de culoare șaten și hainele rupte uitându-se institent la noi doi. M-am speriat, Alle stătea cu capul în jos și nu a putut să vadă. Am țiipat atât de tare încât m-au auzit și păsările de afară, mai rău ca o fetiță... În momentul ăla Alle a ridicat capul spre mine întrebându-mă de ce țip, iar eu i-am arătat spre oglindă. Ea s-a uitat și mă întreabă „ Ce vrei să-mi arăți? Nu văd nimic... ”. Mă mai uit și eu odată și dispăruse... Un râs malefic își face apariția și luminile se sting, amândoi am luat-o la fugă spre ușă , dar era închisă. Mi-am spus „ Fuck! ” tremurând de frică. În momentul ăla Alle sare la mine în brațe, strângându-mă cât de tare poate și plângând. Încerc să o liniștesc, dar totul era în zadar, până și eu făceam pe mine de frică... Deodată se aprind luminile și pe oglindă începe să apară niște litere roși, practic scrise cu sânge, eu și Alle am început să ne strângem și mai tare în brațe când am văzut ce scria. „ PLECAȚI ACUM SAU O SĂ PLĂTIȚI CU VIAȚA ACEASTĂ VIZITĂ! ” - Ryan, mi-e frică! - spune Alle pe un ton tremurând - - Nu-ți face grijă, o să plecăm de aici. Trebuie să mergem să le căutăm și pe Rosie și Anna. - spun eu încercând să o liniștesc - - Stai... Nu... Hai să plecăm fără ele, nu mai pot să rezist aici. Eu nici nu am vrut să vin... - Alle... Nu fi egoistă! Sunt prietenele tale. O să-ți pară sigur rău după că le-ai lăsat aici să moară. - Ryan, înțelege-mă, nu vreau să mor. Poate ele au și reușit să scape de aici... - Nu... Eu mă duc să le caut, tu faci cum vrei... Dacă vrei să vi , bine, dacă nu și mai bine. Totul revenise la normal... Nici n-am putut să văd când s-a întâmplat asta din cauza cerții cu Alle. Am deschis ușa și am plecat, lăsând-o acolo. Nu-mi permiteam să le las în voia sorții pe Anna și Rosie.
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.
