Rosie POV.: Cred că trecuse ceva timp de când Anna a murit. Eu stăteam pe jos, în locul în care m-am pus după acel incident... Da, nu mai vroiam să plec de acolo, simțeam că nu mai are rost... Stăteam cu capul pus pe mâinile care erau lipite de genunchii așezați la piept și mă uitam în gol. Totuși aveam o ușurare că Alle și Ryan sunt teferi. Aveam unele momente în care mă gândeam că ăsta e un coșmar, iar când mă voi trezi o voi vedea pe Anna vie, fericită și energică cum era ea deobicei. Deodată mă ridic de pe jos și îmi trag puternic o palmă peste față, stau câteva secunde și spun: - Auci! Deci ăsta nu e un coșmar... Defapt e un coșmar, unul care nu se va termina prea curând sau nu se va termina deloc... M-am gândit că trebuia să plec, să îi găsesc pe cei doi și să plec, să caut o ieșire. Deja nu mai dormisem de câteva nopți, mă duc la geam și mă uit pe el. Se făcuse seară și afară ploua cu tunete și fulgere care se auzeau extrem de tare. Cum nu sunt o fană a tunetelor, mi se făcuse pielea de găină... Mă decid să plec, nu știam pe unde mă duceam... Deodată mă opresc, deoarece îmi venise ceva în minte: - Oare de ce Reina se răzbună pe toți ? Ce vrea mai exact ?- cuvintele astea îmi răsunau într-una în cap - Tot mergeam, mă uitam în jur și abea acum observasem că ploua în spital... Cum ? Ei bine, cred că am menționat că spitalul era aproape dărmat, era plin de bucăți din tavan căzute sau chiar porțiuni de tavan mai mari. Deodată aud niște zgomote dintr-o cameră. Pielea mi se făcuse în totalitate de găină și tremuram de frică. Văd pe pervarzul de la geam un cuțit, chiar nu știam ce căuta unul la geam... Am zis să-l i-au și am plecat spre acea încăpere. Zomotul se auzea din ce în ce mai tare. Ba chiar, semăna ca un plâns... Încăperea aceea era o baie, pe oglindă vedeam cum era un scris roșu aproape șters, nu puteam să-mi dau seama ce scria. Intru acolo unde sunt toaletele și îl văd pe Ryan plângând, stând pe jos cu mâinile la ochi... Wow, e prima oară când îl văd plângând. Mă duc aproape de el și îl bat pe umăr, el se sperie și sare în sus țiipând: - PIEI SATANA! NU AM O CRUCE, DECI NU MĂ MÂNCA! - se închină și după se așează într-o poziție de karate și se uită spre mine - Mă uit ciudat la el și nu spun nimic, aproape mă bufnea râsul, se uită mai atent la mine: - Rosie ?! Spune-mi că tu ești și că nu a intrat acea fantomă în tine și acum vrea să mă mănânce, te rog! - se uită speriat la mine - Tot nu spuneam nimic, dar acum un chicot a ieșit pe gura mea. Se uită și mai atent la mine și spune: - Clar ești Rosie... Dar... Unde e Anna ? - spune el curios - Deodată mă întristez, dar am evitat întrebarea, întrebându-l eu pe un ton amuzat : - Dar tu de ce stăteai și plângeai mai rău ca o muiere care a rămas văduvă ? Atunci și el se întristrează... - Spunem amândoi deodată ? - Ok. - trag aer în piept pregătindu-mă să spun - - Deci... 1, 2 ,3 și... - spune el pe un ton grăbit - Începem amândoi să spunem deodată: El : Alle a fost spânzurată... Eu : Anna a fost ucisă... Și ne uităm unu la altul trișiti, țipând tot amândoi deodată: - CEEEE ?! - iar eu scap cuțitul din mână, auzindu-se cum se lovește de podea -
Oh,Doamne,ce interesant e . :< Am citit acest capitol & pot spune că e ceva nou pe sunphoto,sincer . ;;) Ai avut o idee foarte bun,iar pozele sunt extrem de bine alese . :) Mult succes . (; Pupici . XO . c:
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.
